Informatii Cenzurate

Dincolo de adevarul oficial

Lupta lui Grinspoon si victoria canabisului

by Andrea Rossetti

Sursa : http://www.cannabisterapeutica.info/2013/09/13/la-guerra-di-grinspoon-e-la-vittoria-della-cannabis/

„Cand incepui sa ma ocup de marijuana, in 1967, nu ma indoiam ca era vorba de un drog foarte nociv care, din pacate, era folosit de un numar tot mai mare de tineri inconstienti ce nu ascultau sau ce nu puteau sa inteleaga avertismentele asupra periculozitatii sale. Intentia mea era aceea de a descrie din punct de vedere stiintific, natura si gradul de periculozitate al acestei plante.  In urmatorii trei ani, pe parcursul anchetei mele,  in timp ce treceam in revista literatura stiintifica , medicala si profana, opinia mea incepu sa se schimbe.  Ajunsesem sa inteleg si eu, ca si multe alte persoane din aceasta tara, ca fusesem supus unui proces de „spalare a creierului” . Convingerile mele privind periculozitatea marijuanei se bazau pe slabe fundamente empirice. Cand in sfarsit terminai ancheta mea, ajunsesem la concluzia ca marijuana (canabisul) era (n.td : este) mult mai putin nociva decat tutunul si alcoolul, drogurile legale cele mai folosite. „

Acestea sunt cuvintele cu care Lester Grinspoon incepe cartea sa ” Marijuana, medicamentul prohibit”, scris in colaborare cu James B. Balakar.

Dar cine este Lester Grinspoon, si cum a ajuns el la aceste concluzii ?

L. Grinspoon, cunoscut psihiatru american si profesor emerit la Universitatea Harvard, cea mai antica si cunoscuta universitate americana, una din cele mai faimoase universitati din lume . El fu primul medic din USA care a inteles eficienta carbonatului de litiu in tratarea psihozei maniaco-depresive ( tulburarea bipolara) si are la activul sau numeroase publicatii stiintifice privind drogurile si in mod special folosirea in scop terapeutic a canabisului.  De mentionat faptul ca de curand, cartea sa a fost republicata de catre casa editoriala a Universitatii Harvard, ca o lucrare clasica.  De asemenea el este si fondatorul publicatiei universitare ” Harvard Mental Health Letter” , a carui editor a fost timp de 15 ani.

In timpul unui interviu care a avut loc la Roma din intiativa  Forumului Droguri- in afara legii,  L.G a raspuns la mai multe intrebari printre care : de ce a comparat marijuana cu penicilina ?

” Cand penicilina fu descoperita in 1928, valoarea sa terapeutica nu avuse o recunoastere imediata ; abia in 1941 a ii fu inteleasa valoarea. Ea avea trei calitati . Prima era aceea a nivelului scazut de toxicitate, caci nu a existat nici un deces din cauza unei doze excesive. In al doilea rand, penicilina era extrem de versatila; ca si marijuana care in prezent este indicata ca fiind eficienta in tratarea glaucomul, sindromul Crohn, scleroza multipla, migrenele si lista ar putea inca continua.”

Cand Grinspoon vorbi de toxicitate, sublinia faptul ca nici un deces (la nivel mondial) nu a fost semnalat in legatura cu consumul THC , in timp ce in Italia (de ex.) decesele din cauza bolilor provocate de consumul de alcool sunt cca. 20.000 pe an.  La intrebarea : daca crede ca aprobarea canabisului de catre FDA („Food and Drug Administration”) ar trebui sa fie un obiectiv real al miscarii americane , prof. Grinspoon raspunde : ” Nu, nu cred sa fie necesar.  Ce face de fapt FDA-ul ? Garanteaza pacientilor ca o anumita substanta este eficienta si sigura. Dar milioanele de ani de cand se consuma marijuana au demonstrat, mai ales in ultimii 200 de ani ca este un medicament eficient si infinit mai putin toxic decat alte medicamente, de exemplu fata de aspirina ”  Grispoon nu a negat vre-o data efectele negative pe care consumul de canabis  poate sa le aiba asupra organismului, dar le-a definit, in lumina studiilor sale, ca fiind mult mai putin agresive si periculoase daca se compara cu efectele provocate de majoritatea medicamentelor existente in prezent pe piata.

In ciuda faptului ca dovezile empirice privind periculozitatea marijuanei au fost puse in evidenta de catre studiile sale, Grinspoon a primit multe critici bazate mai mult pe criterii politice decat „stiintifice”.  Si cu toate ca el este unul din cei mai mari pionieri ce a studiat folosirea marijuanei in scop terapeutic, nu este el victima cea mai ilustra a prohibitionismului : asa dupa cum relateaza  revista britanica ” New Scientist Magazine „, circa un an in urma a circulat stirea ca WHO ( World Health Organization) cu sediul la Geneva, a trebuit sa reprime, din cauza enormelor presiuni politice, un studiu care demonstra cat de putin periculoasa este marijuana in comparatie cu alcoolul si tutunul.  Intre  informatie si dezinformatie, intre stiinta si superstitie, intre medicina alopatica si curele alternative, Grinspoon propune o viziune asupra canabisului, revolutionara, sustinuta de dovezi stiintifice si marturii directe.

Cand informatia este filtrata, mediatizata, sectionata minutios si apoi recompusa de maini politice si de multinationale, aceasta se schimba radical, asa cum in exemplu clasic al „telefonului fara fir” fiecare aduga ceva de la el, alterand mesajul original in functie de interesul sau de a-i veni „apa la moara” . Pentru ca , nu-i asa, se stie ca orice minciuna este cu atat mai credibila daca alaturi i se mai pune si putin adevar. Singurul mod prin care ne putem conduce pentru a iesi din aceasta retea incalcita de minciuni si adevar este sa luam situatia in mainile proprii si sa transmitem mesajul fara intermediari si nu numai prin cuvinte ci si prin clarul si inechivocabilul suport al faptelor.

Poate ca acesta este cel mai mare merit al lui L. Grinspoon, acela de a nu se limita sa povesteasca doar experienta sa, ci si de a o analiza empiric, pentru a fi inteleasa de toti, astfel ca orice persoana sa poata in sfarsit, cu dovezi clare si in mana (obtinute in urma a ani si ani de studii, fara condtionari politice) sa ajunga sa-si faca o opinie cat mai clara si mai precisa asupra unuia din subiectele cele mai controversate si discutate, nu numai din istoria recenta dar chiar din intreaga istorie a medicinei.

 

                                                Traducere de,

                                                      Mihaela Fidiuc