Informatii Cenzurate

Dincolo de adevarul oficial

Vaccinuri : istoria, tabele si grafice nemediatizate

Sursa  : http://www.omsj.org/blogs/hood12nov

si : http://www.vacciniinforma.it/?tag=bordetella-pertussis

Cea mai mare parte a interventiilor efectuate in perioada copilariei (vaccinari, suplimente, etc) in tarile sarace, au fost create pentru a le asigura o viata „mai buna” .  Oricum, de obicei aceste interventii au fost studiate si deci cunoscute DOAR in ceea ce priveste efectele specifice dar NU si pentru efectele lor globale, ca de ex : morbiditate si mortalitate.  In multe situatii efectele asupra populatiei au fost foarte diverse de expectative.   Cum asa ?  Simplu : expectativele sunt una iar observatiile alta ! sistemul imunitar previne de la sine cu mult mai multa eficienta decat orice alta interventie din exterior.

http://ije.oxfordjournals.org/content/43/3/645.abstract?sid=55d57633-466b-4d47-b82c-dc2e8207a662

PDF gratuito ed accessibile

http://ije.oxfordjournals.org/content/43/3/653.full.pdf+html

In literatura medicala dintotdeauna se exalteaza virtutile vaccinarilor.  Daca ati citi aceste carti ( n.td : se dau in continuare citatele) ati ramane cu impresia ca in perioada dintre 1800 si 1900, au existat boli teribile care au dus la decesul a mii de persoane dar datorita vaccinarilor introduse mai apoi, realitatea s-a schimbat.  Si cu siguranta acest lucru l-am crezut cu totii.

(Roman Bystrianyk & Suzanne Humphries, MD)

” Este dificil de subevaluat contributia vaccinarilor in sanatatea noastra. S-a estimat ca daca nu ar fi fost vaccinatiile pediatrice ( antidifterie, antipertussis, antirubeola, antioreion, antivaricela, ca sa nu mai spunem de protectia impotriva tetanosului, holerei, febrei galbene, poliomelita, gripa, hepatita B, pneumonia , turbarea) rata mortalitatii in copilarie probabil ar fi fost intre 20% si 50%.  Intradevar in tarile in care vaccinarile nu sunt practicate, rata mortalitatii la copii este la acel nivel. ” (1)

Paul Offit spune in recenta sa carte “Deadly Choices – How the Anti-Vaccine Movement Threatens Us All” , cum vaccinul antipertussis a redus decesele din cauza acestei boli de la 7.000 la 30.

” Tusea convulsiva este o infectie devastatoare. Inainte de vaccin, erau trei sute de mii de cazuri, ce cauza sapte mii de decese anual. Acum, datorita vaccinului impotriva tusei convulsive. mai putin de 30 de copii mor anual datorita acestei boli. Dar timpurile se schimba. ” (2)

Acest tip de informatie se poate gasi si in revistele medicale. Un studiu privind tusea convulsiva si vaccinul aferent a fost publicat in 1988 in revista Pediatrics.  Primul paragraf afirma urmatoarele :

” In USA tusea convulsiva a fost controlata cu succes prin imunizarea in masa a nou nascutilor si copiilor. In era prevaccinarilor, erau de la 115.000 la 270.000 de cazuri cu o mortalitate intre 5.000 si 10.000 anual.  In ultimii 10 ani au fost de la 1.200  la 4.000 de cazuri cu 5-10 cazuri de decese anual.” (3)

Ce ne spun aceste informatii ? Ca datorita introducerii vaccinurilor  decesele s-au diminuat ca si cazurile de imbolnaviri de aceasta boala. ( in cazul acesta datorita vaccinului DTP )  Cine crede in aceste afirmatii, crede si in vaccinuri, ca fiind un beneficiu, fara sa puna in dubiu nimic .

Care sunt datele reale si efective ?  De ce nu trebuie sa ne incredem in aceste afirmatii ?                                         Ce spun graficele ?

 

Problema cu aceste afirmatii este ca nu sunt sustinute de dovezi !   Daca privim datele efective, vedem cu totul altceva.  Desi multe persoane au decedat din cauza tusei convulsive (pertussis) in prima parte a anilor 1900, in momentul introducerii vaccinului in USA, rata mortalitatii era deja scazuta cu peste 90%.  Utilizand sursa la care se face referire pentru a afirma toate acestea, in revista „Pediatrics”, vedem scaderea numarului de decese cu 92 %  inainte de momentul introducerii vaccinului DTP.   (4)


 

1aNumarul efectiv de morti in momentul introducerii vaccinului DTP era de cira 1.200 si nu 5.000 sau 10.000 dupa diverse citate.

Un alt punct important de notat este ca reducerea mortalitatii (in cazul pertussis) anuale era deja in act, deci nu vaccinul a dus la scaderea ratei mortalitatii cum se afirma . (acest fenomen , de reducere drastica a mortalitatii era inceput cu mult inainte ! )

In Anglia au inceput sa se arhiveze statisticile din 1838. Privind aceste date putem nota ca rata mortalitatii din cauza bolilor infectioase era inalta in cursul anilor 1800, incepand sa scada de pe la jumatatea anilor 1800 si pana pe la jumatatea anilor 1900 ajungand aproape de 0. Se poate vedea pe grafic cum in Anglia rata mortalitatii scazuse cu 99% inainte de introducerea oricarui vaccin.

1c In cazul pojarului, vedem o reducere a ratei deceselor de aproape 100 %

 

1d

  Rata mortalitatii s-a diminuat inainte de introducerea primelor vaccinuri. In cazul scarlatinei si a altor boli infectioase, decesele s-au diminuat aproape de 0, fara nici o vaccinare pe scara larga.

1cc

Din pacate, aceste credinte eronate au dus dintotdeauna la convingerea ca ne putem increde in vaccinuri, crezand tot ceea ce ni se spune, fara sa cerem sa vedem datele statistice, graficele sau tabelele.  Dintotdeauna lumea a crezut in virtutile vaccinarilor, care ar fi eradicat bolile, fara sa reflecte la existenta altor factori, care in realitate au dus la diminuarea imbolnavirilor si deceselor. Acesti factori sunt : igiena, serviciile igenico – sanitare, alimentatia, dreptul la munca, electricitatea, dezinfectarea apei potabile, si multe alte aspecte care pe care azi le consideram ca un aspect normal al vietii moderne.  

Scderea ratei mortalitatii a avut prea putin de-a face cu medicina !

Un raport din 1977 a estimat ca, in cel mai bun caz, doar 3% din declinul mortalitatii din cauza bolilor infectioase poate sa fie atribuit tratamentelor medicinei moderne. (5)

Emfaza convingerii ca vaccinurile ar fi salavat umanitatea este in parte construita pe aceasta credinta, de-acum inradacinata in constiinta oamenilor. Faptul ca decesele din cauza bolilor infectioase se diminuasera cu mult inainte de folosirea vaccinurilor si antibioticelor, este ignorat complet.  Aceasta eroare continua sa se perpetueze si procentele continua sa fie ignorate, bazandu-se pe acel 1% de probabilitate a riscului cu sau fara vaccin.  Ne bazam mereu pe probabilitati si nu pe datele efective.

Sa luam ca exemplu tusea convulsiva. In 1979 Suedia a abolit folosirea vaccinului DTP pe baza ineficacitatii si periculozitatii sale.  Teama a fost , in mod natural,  ca s-ar fi putut inregistra o  crestere a ratei mortalitatii datorita nevaccinarii. Dar iata ca in 1995 intr-o scrisoare a Institutului Suedez pentru Controlul Bolilor Infectioase se indica cum ca rata mortalitatii din cauza tusei convulsive era aproape de 0.  Populatia suedeza in 1979 era de 8.294.000 iar in 1995 era de 8.831.000.  Din 1981 si pana in 1993 s-au inregistrat doar 8 cazuri de decese din cauza acesti boli ( adica o medie 0,6 /an), in conditiile absentei unui program national de vaccinari. (6)

In Anglia , din cauza ingrijorarii privind siguranta vaccinului DTP, vaccinarile in masa au scazut de la 78 % la 30%-40% . Anii 1976- 1980 – au fost anii cu rata vaccinarilor cea mai scazuta.  Utilizand statisticile oficiale, numarul deceselor in acei ani au fost de 35, in timp ce decesele inregistrate in perioada precedenta ( cu 5 ani inainte, intre 1971-1975 ) au fost de 55, mai exact de 1,5 ori mai mari fata de perioada cand vaccinarile erau la nivelul cel mai scazut. (7) .

Tristul adevar e ca tusea convulsiva nu a disparut de tot chiar daca e endemica. Un enorm numar de persoane contracteaza inca Bordetella pertussis.

Chiar daca pertussis-ul , in mod traditional a fost considerata o boala a copilariei, este documentat faptul, inca cu un secol in urma, ca aceasta boala este prezenta si la adolescenti si adulti, inclusiv batrani. Din cauza imunitatii scazute, adultii si adolescentii pot sa contracteze boala si se poate sti daca aceasta a fost luata natural sau prin vaccin” (8)

Sa ne concentarm asupra altei boli : rujeolei (pojarul) 

Tineti cont ca in 1963 aproape nimeni nu murea de de pojar. Dar declinul ratei mortalitatii datorita vaccinurilor, asa cum afirma sustinatorii acestora, a existat intradevar ?  Exista grafice ce pot fi gasite pe internet care sustine aceasta afirmatie, dar privind graficele mai detaliate se poate vedea ca in 1963 se inregistra deja o scadere a ratei mortalitatii (ce continua din anii precedenti) concomitent cu introducerea vaccinului in acest an, situatie ce a fost folosita ca argument in favoarea vaccinului.

1e

Primul vaccin impotriva pojarului continea virusul „ucis” si aluminiu si formaldeide.    Un studiu din 1967 a aratat ca vaccinul ar putea cauza pneumonia sau encefalopatia ( inflamarea creierului)

Pneumonia este unul din riscurile comune. Febra este mare si persista iar durerea de cap (cand este prezenta) sugereaza afectarea sistemului nervos central.  Aceasta situatia s-a gasit la un pacient examinat cu EEG (encefalograma) la care s-a constatat o anomalie a activiatii cerebrale. Efectele neplacute in urma vaccinarii erau neprevazute dar faptul ca aceste episoade s-au prezentat destul de des, ar fi trebuit sa se acorde o mai mare atentie controlului si sa se ia masuri de restrictionare la folosirea vaccinului. Acum vaccinul cu virus inactivat pentru rujeola nu ar mai trebui sa fie recomandat si administrat” (10)

Vaccinurile continand virusi inactivati au fost imediat inlaturate. (11)

Existau oricum probleme semnificative si cu vaccinurile cu virusi „vii” , ce se concretizau in eruptii cutanate specifice bolii, in circa jumatate din subiectii vaccinati. ( ce erau practic echivalentul bolii) . Circa 48% din persoane a avut eruptii iar 83 % a avut febra mare imediat dupa vaccinare. 

De aceea ne intrebam : Cum de se sustine ca incidenta cazurilor de rujeola a scazut drastic dupa introducerea vaccinului in 1963 ?  In 1960 se vorbea despre posibilitatea ca odata cu introducerea vaccinului sa se obtina imunitate permanenta; dar iata ca nu a fost asa !

The United State Public Health Service” a dat licenta unui nou vaccin continand virusi „vii” impotriva rujeolei. Chiar daca diverse alte vaccinuri cu virusi vii fura aprobati in 1963, acesta este considerat de epidemiologi ca cel mai bun vaccin existent in prezent pentru reducerea la minimum a efectelor colaterale (tratand subiectul „imunitatii” pe viata) (12)

Alta declaratie :

” Rujeola va fi eradicata in marea parte a tarii intr-un an, functionarii Serviciului Sanitar Public al USA vor avea grija ca acest lucru sa se realizeze. Cu toate ca exista in prezent mai mult de 12 milioane de copii susceptibili, vaccinarea la care au dreptul va putea sa elimine boala, in opinia dr. Robert J. Warren , purtatorul de cuvant al Centrului din Atlanta ” (13)

Dupa alti 10 ani, obiectivul eradicarii nu a fost inca realizat, in USA existand mai multe epidemii repatate.

„In 1989 noua teorie despre faptul ca nu s-a eradicat aceasta boala facea referire la ineficienta vaccinurilor precedente. Dr. Feigin de la Spitalul de Copii din Texas declara ca vaccinul din 1963 nu era pe deplin eficient; aceeasi idee se exprima si despre vaccinul din 1967, afirmandu-se ca pierderea eficientei se datora modului incorect de refrigerare” (14)


In acelasi an, dupa aparitia a trei vaccinuri diverse impotriva rujeolei, cercetatorii au declarat ca o singura doza nu este suficienta si deci trebuie sa se mai faca inca doua consecutive. Recomandarea era pentru toate persoanele sub 32 de ani, cu explicatia ca vaccinurile ce le-au facut inainte nu erau eficiente.

Atunci mai putem vorbi de scaderea incidentei pojarului datorita introducerii vaccinarilor din 1963 ? Graficul arata clar declinul acestei rate inca dinaintea lui 1963.

 

1f


Cand se asculta discutiile privind vaccinarile, adesea se poate auzi invocandu-se povestea stimularii anticorpilor, care ar creea „o memorie a bolii” punand organismul in situatia de a sti sa „evite” boala in viitor.

Pentru aceasta insa, ar trebui sa se cunosca Sistemul Imunitar, caci numai cu faptul ca se stie ce sunt anticorpii nu inseamna ca se cunoaste si cum acesta functioneaza. Sistemul Imnuitar este extrem de complex, o entitate putin inteleasa, compusa din multi factori, fiecare producand diverse substante chimice ce sunt transferate in sange. Aceste substante sunt influentate de varsta, stres, alimentatie, mediu, si o multime de alti factori care cu greu sunt intelesi.

” ….sistemul imunitar ramane o „cutie neagra”, spune Garry Fathman, profesor de imunologie si reumatologie si director asociat al Institutului de Imunologie, Transplanturi si infectii.  Este incredibil de complex : exista cel putin 15 diverse tipuri de celule interagenti care transfera in sange zeci de molecule diferite pentru a comunica intre ele si pentru a combate.  In fiecare din aceste celule se afla zeci de mii de gene a caror activitate poate fi alterata de varsta, exercitiul fizic, infectii, vaccinuri, dieta alimentara, stresul si multe altele.  Si noi nu cunoastem ceea ce marea lor majoritate fac sau ar trebui sa faca.” (15) 

SistemaSistemul imunitar , in mod traditional este divizat in sistemul imunitar umoral ( implicat cu anticorpii) si sistemul imunitar celular ce nu presupune anticorpii ci activarea diverselor celule, ca de exemplu celulele „killer” naturale.  Ceea ce stim este ca , contrar credintei populare, anticorpii nu sunt necesari pentru vindecarea de pojar . 

„…. copiii cu carenta de anticorpi, contracteaza in mod banal boli ca pojarul, manifestand caracteristica eruptie cutanata si apoi o vindecare normala. In plus ei nici nu sunt susceptibili de o eventuala reinfectie.  Se pare ca deci ca anticorpul din ser, in orice cantitate, nu ajuta pentru a impiedica eruptia cutanata, nici in recuparea normala, si nici in a impiedica reinfectia” (16)

Copiii cu un deficit de productie de anticorpi (gammaglobulina) se recupereaza in mod normal dupa rujeola, la fel cu cei care au prezenta productia de anticorpi si acest lucru era recunoscut la sfarsitul anilor 1960.  Cu toate acestea, rolul prezentei productiei de anticorpi este singurul despre care se vorbeste, exagerandu-se in a se sustine buna cauza a vaccinurilor.

Una din descoperirile cele mai neasteptate in medicina clinica, fu constatarea ca copii cu o congenitala lipsa de gammaglobulina, dupa contractarea pojarului prezentau apoi secventa de simptome si vindecarea normala plus imunitatea „ (17)

 

Cum de alimentatia joaca un rol in vindecare ?

Descoperita in 1920, vitamina A fu supranumita vitamina „anti-infectiva”. Ea singura are un enorm impact asupra deceselor din cauza pojarului.

„Analize combinate au demonstrat ca doze mari de vitamina A adiministrate pacientilor internati cu pojar, a dus la o reducere cu 60% a riscului de mortalitate in general, si cu o reducere de 90% in cazul nou nascutilor. Administrarea vitaminei A copiilor care au avut o pneumonie inainte sau pe timpul spitalizarii, a dus la reducerea riscului de deces cu 70% „ (18)

Consumul de fructe si verdeturi bogate in vitamina C este un alt factor de reducere a bolilor si a mortalitatii. Experimente efectuate in 1940 au demonstrat ca vitamiba C este eficienta impotriva pojarului, mai ales in doze mari.

 „In timpul unei epidemii (de pojar) vitamina C a fost folosita ca profilcatic si toti cei care au primit pana la 1 gram la fiecare 6 ore, intravenos sau muscular au fost protejati impotriva virusului. Luata oral, 1 gram in suc de fructe la fiecare 2 ore, nu proteja daca nu era luata toata ziua. S-a mai constatat ca 1 gram oral, de 4-6 ori pe zi poate modifica atacul ; in cazul aparitei de pete Koplik si febra, daca administrarea orala crestea la 12 doze pe parcursul a 24 de ore, toate semnele si simptomele dispareau in 48 de ore.” (19)

La inceputul anilor 1900, alte tratamente au fost utilizate cu succes impotriva rujeolei. In 1919 dr. Drummond a afirmat ca uleiul de scortisoara poate fi o profilaxie eficienta impotriva rujeolei.

Am practicat prescrierea de ulei de scortisoara ca profilactic impotriva pojarului. In marea parte a cazurilor persoana tratata astfel nu a contractat boala , sau cand a facut-o , era in forma foarte usoara.” (20)  

Asadar daca alimentatia si alti factori au un impact atat de mare asupra pojarului, atunci de ce sa atribuim vaccinului atatea merite ?

Un studiu din 2009 publicat in Proceedings al  Royal Socieyt, a studiat ceea ce ar putea sa se intample ca o consecinta a scaderii imunitatii in pofida vaccinarilor practicate la copii.

Putem prevedea ca vaccinarile vor avea doua efecte contrastante …pe de o parte. se va reduce numarul nou nascutilor susceptibili, avand astfel cateva beneficii de sanatate publica, pe de alta parte aceasta reducere va duce la o crestere majora a susceptibilitatii la varste mai mari.  Cand imunitatea se diminueaza, vaccinatiile au un impact mult mai limitat. In cazul unui nivel crescut de vaccinatii (superior lui 80%) si a unor nivele moderate de imunitate scazuta ( mai mare de 30 ani) cicluri de epidemii de mari dimensiuni pot fi induse „ (21)    

In concluzie, din cauza zelului polarizant pro-vaccinuri care este promovat pe scara larga in societatea moderna, adevaratele motive care au stat la baza scaderii majore a ratei mortalitatii din cauza bolilor infectioase, sa nu fie recunoscute. (n.td : si nici publicizate)


 

Bibliografia:

1. Irwin W. Sherman, Twelve Diseases That Changed Our World, 2007, p. 66.
2. Paul A. Offit, MD, Deadly Choices—How the Anti-Vaccine Movement Threatens Us All, 2011, p. xii.
3. James D. Cherry, MD MSc; Philip A. Brunell, MD; Gerald S. Golden, MD; and David T. Karzon, MD, “Report on the Task Force on Pertussis and Pertussis Immunization—1988,” Pediatrics, June 1988, vol. 81, no. 6, Part 2, p. 939.
4. Historical Statistics of the United States Colonial Times to 1970 Part 1, Bureau of the Census, 1975, pp. 77.
5. John B. McKinlay and Sonja M. McKinlay, “The Questionable Contribution of Medical Measures to the Decline of Mortality in the United States in the Twentieth Century,” The Milbank Memorial Fund Quarterly, Health and Society, vol. 55, no. 3, summer 1977, p. 425.
6. Letter from Victoria Romanus, MD, PhD, Department of Epidemiology Swedish Institute of Infectious Disease Control, Stockholm Sweden, August 25, 1995.
7. Record of Mortality in England and Wales for 95 Years as Provided by the Office of National Statistics, 1997; Health Protection Agency Table: Notification of Deaths, England and Wales, 1970–2008.
8. Edward Rothstein, MD, and Kathryn Edwards, MD, “Health Burden of Pertussis in Adolescents and Adults,” Pediatric Infectious Disease Journal, vol. 24, no. 5, May 2005, p. S44.
9. Vital Statistics of the United States 1963, Vol. II—Mortality, Part A, pp. 1–18, 1–19, 1–21.
10. Vincent A. Fulginiti, MD; Jerry J. Eller, MD; Allan W. Downie, MD; and C. Henry Kempe, MD, “Altered Reactivity to Measles Virus: Atypical Measles in Children Previously Immunized with Inactivated Measles Virus Vaccines,” Journal of the American Medical Association, vol. 202, no. 12, December 18, 1967, p. 1080.
11. “Measles Vaccine Effective in Test—Injections with Live Virus Protect 100 Per Cent of Children in Epidemics,” New York Times, September 14, 1961.
12. “Thaler to Hold State Senate Hearing to Find Fastest Way to Expedite Plan,” New York Times, February 24, 1965.
13. Jane E. Brody, “Measles Will Be Nearly Ended by ’67, U.S. Health Aides Say,” New York Times, May 24, 1966.
14. Lisa Belkin, “Measles, Not Yet a Thing of the Past, Reveals the Limits of an Old Vaccine,” New York Times, February 25, 1989.
15. B. Goldman, “The Bodyguard: Tapping the Immune System’s Secrets,” Stanford Medicine, summer 2011.
16. P. J. Lachmann, “Immunopathology of Measles,” Proceedings Royal Society of Medicine, vol. 67, November 1974, p. 1120.
17. “Measles as an Index of Immunological Function,” The Lancet, September 14, 1968, p. 611.
18. Wafaie W. Fawzi, MD; Thomas C. Chalmers, MD; M. Guillermo Herrera, MD; and Frederick Mosteller, PhD, “Vitamin A Supplementation and Child Mortality: A Meta-Analysis,” Journal of the American Medical Association, February 17, 1993, p. 901.
19. Fred R. Klenner, MD, “The Treatment of Poliomyelitis and Other Virus Diseases with Vitamin C,” Southern Medicine & Surgery, July 1949.
20. “Cinnamon as a Preventive of Measles,” American Druggist Pharmaceutical Record, New York, November 1919, p. 47.
21.J. M. Heffernan and M. J. Keeling, “Implications of Vaccination and Waning Immunity,” Proceedings of the Royal Society B, vol. 276, 2009.
22. D. L. Levy, “The Future of Measles in Highly Immunized Populations: A Modeling Approach,” American Journal of Epidemiology, vol. 120, no. 1, July 1984, pp. 39–48.


                                                      Traducere de ,

                                                              Mihaela Fidiuc