Informatii Cenzurate

Dincolo de adevarul oficial

Industria farmaceutica controleaza stiinta si societatea

Este faza eroica a medicini moderne. In sfarsit nu numai ca se puteau descrie bolile dar se gasea si o cauza : un agent patogen pentru care folosea o „pilula magica” care il suprima. Si astfel cercul se inchidea. O paradigma puternica si compacta.  Bine-nteles ca nu pentru toate bolile se putea gasi o cauza si nici toate bolile se puteau trata cu pilulele magice.  Dar aceasta era doar o chestiune de timp, de acumulare de cunostinte stiintifice.  In acest cadru, producatorii de pilule magice aveau un rol central.   Odata cu inceperea fabricarii penicilinei, descoperita de Alexander Fleming in 1929,  si  producerea ei pe scara larga din 1941, industria farmaceutica decola.  In urmatoarele doua decenii, denumita de catre istorici „era medicamentelor” , se verifica o adevarta explozie in domeniul descoperirii si productiei de medicamente, intre care cu siguranta este relevant cazul cortizonului, in 1949.

In ultimele decenii, sectorul sanatatii devine unul dintre cele mai infloritoare si profitabile sectoare economice in tarile bogate.

Motorul industriei „sanatatii” este in mod evident, industria farmaceutica. Numai in Europa, aceste activitati dau de munca la mai mult de jumatate de milion de persoane. Pentru a ne referi numai la cazul nostru (n.td: Italia) numai in zona milaneza , activeaza trei mii de societati cu peste cincizeci de mii de angajati si o cifra de afaceri ce depaseste zece miliarde de euro.   La nivel mondial, acest sector se afla in mainile unui mic grup de supercolosi, pe care angloamericanii il numesc „Big Pharma” , si a caror cifre de afaceri cresc in mod vertiginos.

Pentru a da doar un exemplu, „Pfizer” – detine mai mult de 10% din piata mondiala, cu 48 miliarde de dolari. In ulimii ani, aceasta tendinta de concentrare monopolistica a crescut atat de mult incat a facut ca, in prezen, t numarul marilor societati producatoare sa scada de la treizeci la douasprezece.  Astfel profiturile lor vor fi tot mai mari.

Cineva ar putea spune : ei si ? … Este normal ca cine le produce, mai ales intr-un sector unde este nevoie de mari investitii pentru cercetare, sa aiba ca tel realizarea de profituri.

Unde este problema ? … Problema nu sta in cautarea profitului ci in faptul ca industria farmaceutica a creat o retea care sa-i garanteze maximizarea profitului. De regula, majoritatea se duce cu gandul la informatorul farmaceutic ( agent de vanzari) care corupe medicul cu cadouri si alte beneficii ( fapte ce au fost condamnate de Curtea de Casatie ) sau la directorul unei societati farmaceutice ce varsa anumite sume  in contul elvetian al unui medic primar, pentru ca acesta sa favorizeze achizitia de catre spital a diverselor instrumentare si aparate medicale. Toate acestea reprezinta fapte de coruptie, din care unele au ajuns si la Curtea de Casatie, unde au fost condamnte in mod definitiv ( ex: faimosul caz Paggiolini si De Lorenzo – ex Ministru care a primit bani pentru a face astfel ca vaccinul anti-hepatita B sa fie obligatoriu) care cu siguranta distorsioneaza  intreventia medicului dar, cu toate acestea nu pare sa fie aspectul principal al problemei.

Coruptia este fenomenul ce se intalneste in aval.  In amonte se afla perpetua distorsiune a cunostintelor, a rezultatelor stiintifice. Acesta este aspectul cel mai preocupant si apastor.

Manipularea cunostintelor

” Se pot face multi bani spunand persoanelor sanatoase ca sunt bolnave ” Asa incepe un bine cunoscut articol din British Medical Journal  scris de un jurnalist stiintific, medic si profesor de farmacologie clinica, a carui titlu explica subiectul : Vanzarea bolilor : industria farmaceutica reprezinta piata bolilor.    Autorii  demonstreaza cu nenumarate exemple ca este in act o constanta actiune, din partea industriei farmaceutice, de a-si largi piata medicamentelor la nivelul intregii populatii.  Alessandro Liberati in cartea sa : „Etica, cunostinta si sanatate ” iata cum descrie strategiile folosite de Big Pharma pentru a-si largi piata de desfacere : ” Anticiparea diagnosticelor, screening-ul si alte proceduri asimilabile, ce tind sa extinda domeniul bolii pe parcursul vietii.  Scaderea pragului anumitor valori de referinta ce fac diferenta intre normalitate si boala si atribuirea diagnosticului de boala unor persoane sanatoase, determina implicit extinderea numarului de  persoane ( n.td : clienti ) interesate de piata medicamentelor. 

Promovarea screening-ului (n.td : proceduri, strategii prin care se controleaza populatia sanatoasa in scopul depistarii persoanelor cu risc pentru o anumita boala) reprezinta probabil ” cel mai mare business pentru crearea bolnavilor” .   Exemplul tipic este screening-ul PSA (pentru riscul de cancer la prostata) care a fost „pus pe tapet” in Europa si USA tuturor barbatilor de peste 50 de ani, sanatosi, si care a inregistrat urmatoarele rezultate

nule – in ce priveste controlul deceselor din cauza cancerului la prostata,                                                                        

multe negative – ca urmare a difuzarii nejustificate a interventiilor chirurgicale la prostata                                          

multe pozitive – pentru industria farmaceutica.

Dar, explozia acestei strategii de largire a pietii farmaceutice o putem vedea zilnic cu stirile cu despre bombardamentul vaccinarilor la care vor sa ne supuna copiii, ba chiar au in vedere un program de vaccinari de la 0 ani la 100 de ani, si in plus  raspandirea de teste genetice care vor pune bazele asa zisei „medicinei preventive„.

Strategia  „medicinei preventive” este aceea care place tare mult ziarelor, canalelor TV si industriei farmaceutice.  Acea strategie care analizand genele crede ca va gasi gena autismului, cea a cancerului  si cine stie poate chiar cea a nemuririi!     Dar dupa cum stim, si dupa cum ne aminteste   Prof. Paolo Vineis, : „rolul genelor in provocarea bolilor este adesea echivoc. Determinismul genetic este o evidenta eroare metodologica, si totusi il gasim adesea in paginile ziarelor si revistelor stiintifice.”

  Alt pilastru al strategiei de marketing este ” scaderea pragului valorilor ce diferentiaza normalul de patologic”  Exemplele le putem vedea usor : nivelul colesterolului si cel al tensiunii arteriale au  devenit atat joase incat cu greu se poate atinge limita. S-a ajuns pana la punctul in care este frecvent sa auzim din partea medicilor cardiologi ca, cu cat mai mic este colesterolul cu atat e mai bine, anuland principii bazilare ale fiziologiei si biochimiei,  care ne invata ca aceasta molecula este esentiala pentru sinteza hormonilor steroizi.   Adoptand aceasta atitudine inseamna sa se treaca de la conceptul de echilibru al valorilor la a le vedea ca niste „inamici” ce trebuie anihilati .

Exemplul eclatant referitor la vaccinuri il gasim cu tetanosul :

  –  Bacilul tetanosului traieste in mod normal (si fara a fi nociv) in tractul intestinal al animalelor si chiar al omului.   

  – Sporii tetanosului supravietuiesc in organismul nostru luni si ani, fara sa germineze: supravietuirea lor, germinarea sau eliminarea lor depind de forta sistemului nostru imunitar.

   – Bacilul tetanosului nu este un germen periculos in sine, dar este periculoasa toxina pe care  o produce si care nu poate fi produsa in prezenta oxigenului.  Iata de ce, primul tratament antitetanos consta in corecta dezinfectare a ranilor.

    Si cu toate acestea, Ministerul Sanatatii a stabilit ca trebuie considerat ca protectiv un nivel al ratei plasmatice de zece ori mai mare decat cel propus de studiile stiintifice internationale ( superior lui 0.1 UI /ml, in loc de 0,01 UI/ ml ) in acest mod rezultand ca fiind neprotejate chiar si persoanele ce in fapt sunt protejate de sistemul lor imunitar.  Conceptul de sanatate de baza, nu mai este cel al echilibrului, ci cel al apararii in fata pericolelor externe si interne si care se realizeaza cu arme externe sub forma pilulelor, vaccinurilor, etc.

Roy Moynihan, ca sa ne intoarcem la exemplul colesterolului, in cartea sa  Selling Sickness arata cum decizia de a scadea pragul valorii colesterolului in USA, dupa multe controverse a fost luata in anul 2004 de un grup de 9 experti federali din care 8 aveau interese cu industriile ce produceau medicamentele pentru scaderea colesterolului.  Dupa adoptarea acestei decizii, numai in USA, dintr-o data s-au „creat” 25 milioane de bolnavi in plus (de la 12 mil. la 36 mil) care ar trebui sa asume medicamente pentru scaderea colesterolului.

Ca sa nu mai vorbim de indicatiile privind tensiunea, pentru care in decurs de cativa ani s-a trecut de la valorile considerate normale de 140/90 la valori de 120/80.  In primavara anului 2003, expertii au decis ca daca o persoana are 120/80 trebuie considerata in „pre-hipertensiune” . In esenta, pentru acesti domni, o persoana, pentru a fi considerata sanatoasa ar trebui sa se mentina in echilibru pe firul de ata al hipotensiunii !  Si in acest caz este evident cum a crescut numarul de retete si cum s-a ajuns la a se recomanda medicamente pentru persoane sanatoase.

Alte numeroase exemple sunt eforturile de a eticheta ca boli conditii normale ca : scaderea apetitului sexual dupa o anumita varsta, caderea parului, faptul ca unii copii sunt hiperactivi, etc.

Si totusi, aceiasi detractori inveterati care isi permit chiar de a acuza si eticheta ca si „complotisti ” – distinsi profesionisti si mai ales parinti ce au asistat neputinciosi la regresia autistica a copiilor lor, cauzata de vaccini, continua sa afirme ca industria farmaceutica le-a dat o solida cercetare si documentare stiintifica ce este publicata in reviste de mare prestigiu.  Acesti defaimatori , unii platiti de insasi companiile farmaceutice, par sa fi uitat de conflictele de interese ce exista intre clica sustinatorilor vaccinurilor si practica clinica. Un studiu italian care evaluat gradul de incredere, transparenta si echilibru al divulgarilor stiintifice ce apar in publicatiile cotidiene si saptamanale din tara noastra nu lasa loc la optimism.    Cand se vorbeste de sanatate publicului larg, trebuie sa fie luate in considerare toate aspectele : beneficiile unui vaccin sau unei terapii , dar mai ales riscurile pentru pacient si costurile pentru sistem. Si trebuie sa se dezvaluie prezenta eventualelor conflicte de interese, adica daca exista un interes financiar intre societatea producatoare si  sursa de informare : medici, reviste stiintifice, asociatii, jurnalisti, etc.  Pentru ca cine citeste, are tot dreptul sa stie.

Iata trei exemple de personalitati care au decis sa dezvaluie care sunt practicile si metodele industriei farmaceutice :

Marcia Angell e Jerome Kassirer (ex directori la „New England Journal of Medicine”) si Richard Smith (ex director la „British Medical Journal” )

Richard Smith, prezinta intr-un articol toate trucurile folosite de casele farmaceutice pentru a obtine rezultate favorabile la studiile clinice ce le fac.  Se practica : compararea medicamentului propriu cu cel al concurentei, cunoscut a fi mai putin eficient (sau compararea dozelor ) , se jongleaza datele statistice privind numarul de persoane luate in studiu, analizarea asa ziselor „sub grupe”  pana la cenzurarea publicarii studiilor cu rezultate negative.  Si intr-adevar, industria farmaceutica fiind principalul promotor al studiilor de cercetare, este propietara acestor studii si dicteaza conditiile de folosire a acestor rezultate si daca vor fi publicate sau nu, in functie de interesele sale.  R.Smith  mai prezinta si legaturile si dependenta ce exista intre editurile medicale si industria farmaceutica, nu numai prin publiciatate care e „macar vizibila” dar mai ales prin cumpararea de catre industrie a mii de exemplare jurnale unde au fost publicate articole ce sunt favorabile produselor sale. Pentru revistele medicale aceste vanzari sunt o sursa majora de venituri cu costuri minime.       In concluzie Smith afirma ca „ revistele medicale sunt o extensie a sectorului de marketing a industriei farmaceutice”  Pentru a se iesi din aceasta situatie propune, cu o serie de precautii, de a se taia cordonul ombilical ce leaga editurile medicale de industrie si de a creste prezenta reprezentantilor publicului in campul studiilor controlate.

J. Kassier s-a axat in cartea sa, On the take , pe coruptia ce troneaza in acest domeniu cu ” fluviul de bani ce pleaca de la industrie si ajunge pana la medici”.  Este o adevarata carte-shock ( pe care v-o recomand s-o cititi) si pentru ca Kassier este un monument al medicinei americane, si cu siguranta nu poate fi catalogat ca un contestatar ce agita mutimea.  Emeritul profesor decorat cu multe medalii nu se adreseaza colegilor sai de breasla ci cetatenilor deoarece ” este putin probabil ca conflictele de interese sa devina mai de mica anvergura si influenta fara o atentie activa din partea publicului”  Si mai adauga : ” Este timpul sa se dezvaluie complexitatea si extensia complicitatii intre medici si industrie” pentru ca lumea trebuie sa fie sigura ca „medicul este de partea sa si nu de partea altora”

Cartea Marciei Angell,The truth about the drug companies   (” Adevarul despre companiile farmceutice” ) dezvaluie latura ascunsa a industriei farmaceutice, documentand cu date privind enormele profituri, superioare oricarui alt sector de activitate, descriind strategiile deloc transparente prin care se obtin datele necesare pentru a li se aproba medicamentele, date care apoi sunt vandute medicilor si publicului larg.  Unul din exemplele socante este acela ce descrie strategia pe care o companie farmaceutica, producatoare de un faimos medicament pentru epileptici, a folosit-o pentru a largi  ” plaja” consumatorilor acestui medicament. Angell descrie procedura in cele mai mici detalii : organizarea unui studiu de mica anvergura, fara nici o valoare, scrierea de articole de catre cercetatorii companiei si care apoi sunt date spre semnare (in schimbul unor generoase compensatii) unor profesori universitari si lideri in domeniu, organizarea de meetinguri la care participa susnumitii universitari ( inca o data recompensati foarte generos) si care sunt destinate informarii medicilor (  beneficiind si ei la randul lor de generozitatea companiei , unii fiind platiti ca, consultanti ) .  Astfel, cu acest medicament de „apa proaspata” , strategia pusa in act a functionat „à la grande” , in 2003 facturand 2,3 miliarde de dolari.            Aspectul cel mai grav insa a intruziunii generalizate a industriei farmaceutice in gestionarea sectorului sanatatii este tocmai acela de a fi un puternic factor de conditionare a constiintelor. Este evident ca, daca cea mai mare parte a cercetarii mondiale se afla in mana industiei, atunci campul epistemologic, adica definirea intrebarilor la care trebuie sa  raspunda cercetatorii va fi structurat de exigentele industriei farmaceutice.

Ne putem intreba : si atunci inseamna ca trebuie sa ne lipsim de industria farmaceutica?  Ca trebuie sa ne intoarcem la era pre-stiintifica si pre- tehnologica ?   Evident ca nu !  Asa cum spun si personalitati onorabile din „establishment-ul” medical, (ca sus numitii autori si multi altii inca) este posibil sa ne gandim la un puternic control public asupra activitatilor unei industrii care nu produce bomboane ci lucruri esentiale pentru sanatatea nostra.  Nu este vorba de a fi penalizat cineva !  Este vorba de intreruperea deformarii cunostintelor stiintifice de catre industria farmaceutica, asa cum este vorba de a ne salva „pielea” ca indivizi si ca specie in general, pentru ca , asa cum ne arata daunele produse de vaccinuri,  costurile umane (in principal fiinte inocente si nestiutoare- copiii) sunt cu mult, mult, mult foarte mult mai apasatoare.

                                             Traducere de,

                                                                Mihaela Fidiuc