Informatii Cenzurate

Dincolo de adevarul oficial

Eu sunt un “EFECT SECUNDAR ” al vaccinului

Aceasta este scrisoarea unei adolescente trimisa Asociatiei COMILVA (n.td : organizatie italiana care manifesta impotriva obligativitatii vaccinarilor) pentru a fi publicata.

Sursa : http://comilva.org/io-sono-un-danneggiato-da-vaccino/

 

Eram o fata sanatoasa si plina de viata si de energie, cu dorinta de a trai si de a descoperi lumea asa cum oricine o are la doisprezece ani, dar intr-o zi, o nefericita zi, mi-am vazut viata distrusa din cauza unui vaccin si azi la cinci ani distanta lupt zilnic cu dintii si unghiile pentru a regasi o umbra de normalitate, pentru a reincepe sa fiu o adolescenta care sa vada redeschizandu-se in fata sa lumea.

In acea dimineata, dupa patru ore de stat la rand si in pofida faptului ca mama era indecisa, eu eram multumita sa fac vaccinul pentru meningita, pentru ca, credeam ca astfel voi fi protejata impotriva bolii ; si cand mama mi-a spus “ hai sa ne intoarcem acasa…. sa nu-l mai facem”, eu am insistat sa raman sa-l fac.
Dupa circa o ora incepu sa-mi fie rau : oboseala, ameteli, limfonozii mariti si o stare generala proasta. O zi dupa aceea, mama insista sa fiu internata , contrar parerii medicului de familie. Ma trezii intr-un pat de spital, mutata de la o sectie la alta, analizata pe toate partile, cu o multime de simptome ce nu reuseam nici macar sa le descriu. Eram terorizata, nu ma simteam inteleasa si la trei zile de la acea nenorocita zi de 21 ianuarie m-am trezit intr-un scaun cu rotile, deoarece ceva teribil se intamplase creierului meu, eu nu mai eram eu si nu mai reuseam sa stau in picioare.
Toate acestea a trebuit sa le explic de cel putin o mie de ori pentru ca interlocutorii mei NU intelegeau, dar mai ales NU voiau sa admita ce mi s-a intamplat. Am fost supusa la teste psihologice pentru ca nu puteau sa explice conditia fizica la care ajunsesem si atunci considerau ca ar fi o conditie psihica si imi spusera ca sunt stresata si ca “amplificam situatia” ! Nimeni nu s-a preocupat sa ma asigure si sa-mi spuna ca poate situatia prin care treceam ar fi putut lua sfarsit si as fi putut sa fiu iar cum eram.

Intre timp insa, am incetat sa mai merg, imi era rau, si dupa toate astea m-au si externat – expediat acasa- in acele conditii, cu un diagnostic ce inspira frica, un nume ce nu l-am mai auzit pana atunci : “encefalomielita” .
Scrupulozitatea a fost insa in a evita de a se asocia ceea ce mi se intamplase cu vaccinul, pentru ca , nu-i asa, trebuie sa fie precauti, nu se poate semnala o astfel de situatie, creand preocupatii , alertand lumea….. in urma urmelor vaccinurile fac bine si ……sunt sigure !
Dupa luni de zile de la externare ma simteam tot foarte rau asa incat a fost necesar sa ma internez din nou pentru a intelege de ce nu se ameliora situatia. Din nou aceleasi analize, aceleasi lucruri spuse si raspuse, in fine nimic nou……dar intre timp apar noi simptome, alte probleme si eu ma regasii din nou pe un pat de spital cu mama ce dormea langa mine, si cu aceleasi figuri in jurul meu de 20 de zile, doar pentru a mi se confirma ceea ce deja se stia. Din fericire, de data aceasta macar, in sfarsit recunoscura pe jumatate corelatia cu vaccinul.

Incet, incet am inceput sa ma misc cate putin, sa ma duc la piscina pentru recuperare, cand ma mai simteam in stare ceream sa ma duca la scoala si am reusit chiar sa-mi dau examenele de gimnaziu, incercand in tot acest timp sa duc o viata cat de cat “normala”. Totul bine pana cand sistemul meu imunitar daunat a decis din nou sa “se faca viu” si … din nou analize peste analize…. alte internari…..repetate. Evident nimeni nu gasea nimic dar mie imi era tot mai rau : noaptea nu dormeam din cauza durerilor, nu reuseam de exemplu nici sa desfac un dop la o sticla din cauza durerii, aveam o febra constanta, umflaturi, tumefieri si nimeni nu intelegea ce aveam, asa ca din nou teste psihologice si deductii relative la stres.               Au trecut SASE luni in care durerile nu m-au lasat nici un moment si in afara de mama, nimeni nu ma credea. M-au intors pe toate partile ca pe un ciorap dar ..nimic , pana cand ne-am dus la un imunolog si apoi la un medic expert in daune cauzate de vaccinuri, si in sfarsit a aparut diagnosticul asteptat : dauna a sistemului imunitar datorata vaccinului.

De patru ani convetuiesc cu aceasta realitate, am un fizic si o fata care par perfecte, dar in interior este infernul. Nu exista zi in care sa pot spune ca ma simt bine : traiesc intre dureri , febre, cefalee, nu reusesc sa ma concentrez, am inflamatii, probleme intestinale, ameteli continue din cauza carora nu pot merge fara sa fiu acompaniata.
Nu mai stiu ce inseama seninatatea sau sa merg la scoala asemenea celorlate adolescente, caci ma duc doar cand corpul mi-o permite, cateva ore pe saptamana, iar pentru a invata ma fortez enorm.
Nu stiu ce inseamna sa stai o zi intraga afara pentru ca nu reusesc, dar daca m-as decide sa o fac, as plati consecintele pentru o saptamana.
Din pacate subiectele mele de discutie nu sunt asemanatoare tinerelor de varsta mea – muzica, cantareti, …. baieti – deoarece boala m-a facut sa ma maturizez in graba si sa ma preocup de alte lucruri.
Nu stiu ce inseamna sa-mi programez viitorul pentru ca nu stiu cum va fi viata mea maine. Lupt in fiecare sfanta zi sa nu ma las invinsa de aceasta situatie. Sunt constienta ca nu ma voi vindeca niciodata complet , dar cu acest medic incercam sa limtam daunele si sa evit ca sistemul meu imunitar sa munceasca prea mult pentru a nu se crea alte probleme, dat fiind ca el pare sa se “distreze” in a-mi face rau.

Aceasta este viata unei persoane vatamate ca urmare a „efectelor secundare” ale vaccinului, o viata de suferinta si frica pentru ca nu poti sti niciodata, maine ce se va mai intampla, dar cu toate acestea ma consider norocoasa pentru ca inflamatia cerebrala si a maduvei este partial refacuta, si stiu de cazuri mult mai grave decat al meu, putea sa mi se intample mai rau….mult mai rau !
Am fost sa-mi fac un vaccin si NIMENI nu mi-a spus ca ACEASTA putea fi o posibilitate, ca ACEASTA ar fi putut fi viata mea .

NICIODATA n-as fi schimbat viitorul meu cu acea nenorocita seringa.

Eu sunt “dauna” cauzata de vaccin care nu exista, sunt efectul colateral care STATISTIC NU este relevant !!!!!

 

Traducere de,

Mihaela Fidiuc