Informatii Cenzurate

Dincolo de adevarul oficial

Soia, o alegere mai sigura decat carnea?

SOIA, O ALEGERE MAI SIGURA DECAT CARNEA ?       MAI GANDESTE-TE !

Articol preluat de pe site-ul :

www.dottorperuginibilli.it/alimentazione/637-soia-meglio-della-carne-

Sursa : mailonline Think soya’s a safer choice than meat? Think again –               By J. Blythman, 25 February 2013

Recentul scandal privind carnea de cal a avut un anumit impact in ce priveste pasiunea noastra pentru produsele pe baza de carne conservata. Pentru cei ce le scazura pofta de a mai manca carne, aceste dezgustatoare dezvaluiri au reprezentat picatura care a facut sa se reverse paharul. „Este suficient pentru a te determina sa devii vegetarian”- spun unii. Ceea ce s-a intamplat a fost in avantajul vanzarilor de alimente vegetariene in general si a produselor ce substituie carnea.

Intr-adevar, pe piata exista o vasta gama de produse ce substituie carnea; de la „salamul picant” la „friptura de miel”, la „curcanul fara carne”, „fileul de peste”, „pateul de rata”, „carnea macinata vegetariana” etc, totul aproape facut cu soia. Saptamana trecuta, seful catenei alimentare Asda, Andy Clarke, a afirmat ca un numar tot mai mare de clienti prefera alimentele vegetariene, ca urmare a scandalului referitor la carnea de cal. Si catena alimentelor macrobiotice Holland & Barrett a inregistrat cresteri la vanzarile de hamburgeri vegetarieni cu 17 % in timp ce la produsul „friptura de manz” vegetarian a inregistrat cresteri cu 50%.

Principalul ingredient al produselor ce substituie carnea este un „ modern” tip de soia, produs pentru prima data pentru uz alimentar in 1959. Etichetata ca proteina vegetala, restructurata si obtinuta din anumite tipuri de faina de soia superprocesata,este numita si „proteina izolata” sau „concentrata”. Insa folosirea acestor ingrediente de soia nu se rezuma doar la produsele ce substituie carnea. Chiar daca sunteti dintre cei care nu evita carnea, aproape in mod sigur mancati soia, ea fiind prezenta in numeroase produse. ( branza vegetala, smantana vegetala, inghetata proteica, etc) Analizati eticheta unui hamburger de manz prelucrat industrial de exemplu, si adesea veti descoperi ca contine „izolat de proteina de soia”, un aditiv ieftin ce ajuta sa dea consistenta carnii.

Semintele de soia sunt cultivate in lumea intreaga si cei mai mari furnizoari sunt USA si Brazilia. Dupa extragerea uleiului, partea solida ce ramane este prelucrata pentru a se obtine proteina. Pana prin anii ’80 proteina din soia era considerata un produs secundar al industriei uleiului de soia, ulterior insa firmele americane din acest sector au incercat sa faca din ea un produs principal, foarte avantajos, promovandu-l ca aliment macrobiotic sanatos. Sustineau ca consumul de soia determina intarirea oaselor, controleaza simptomele menopauzei (bufeurile de caldura si transpiratia nocturna) si reduce probabilitatea de tumori la san, colon si prostata. Aceste afirmatii erau in mod fundamental bazate pe cercetari sponsorizate de catre companiile producatoare (de produse din soia) si pe cercetari epidemiologice ce demonstrau legaturile dintre consumul de soia si prevenirea unor boli.

De exemplu, cum rata bolilor de inima este mai scazuta in marea majoritate a Tarilor Asiatice fata de Tarile Occidentale, companiile producatoare de soia sustineau ca acest lucru se datoreaza faptului ca in Asia se consuma mult mai multa soia. Astfel soia fu lansata pe piata ca aliment minune, ca remediu al Orientului la problemele de sanatate din Occident. Totusi, virtutile benefice atribuite soiei au fost in curand puse sub semnul intrebarii de catre cercetatori.

In 2006 de exemplu, o publicatie a Asociatiei Americane Cardiologice despre un studiu (facut timp de zece ani) privind aceste presupuse beneficii a consumului de soia, punea in dubiu afirmatia privind „efectul benefic asupra inimii” si concluziona ca soia nu reduce nici bufeurile de caldura la femei pe timpul menopauzei si nici nu ajuta la prevenirea cancerului.

Un alt studiu din 2008, efectuat de Clinica pentru infertilitate de la Massachusetts General Hospital, care a luat in cercetare un esantion de barbati ce consumau diverse produse pe baza de soia, inclusiv tofù, hamburgeri vegetali, lapte de soia si bauturi proteice de soia, descoperi ca „un consum major de produse pe baza de soia este asociat unei concentratii minore a spermei”

Asadar impactul pe termen lung al consumului de soia este inca de evaluat, dar sunt destule motive sa fim sceptici. Semintele de soia contin toxine prezente in natura. Intre acestea sunt : acidul fitic, care reduce capacitatea de absorbtie a mineralelor esentiale (fier, zinc) si inhibitori ai enzimei tripsina, care compromit capacitatea organismului de a digera proteinele. Aceste toxine se gasesc si in alte alimente, cum ar fi nautul sau graul, dar in cantitati mai mici. Prelucrarea soiei are ca scop final si reducerea sau eliminarea acestor toxine dar oricum raman urme. Soia mai contine izoflavoni – compusi ce imita hormonul feminin, estrogenul.

In 2011, Comitetul Stiintific al Autoritatii Europene privind Siguranta Alimentelor a respins afirmatiile facute de industria soiei potrivit carora izoflavonii contribuie la cresterea parului, atenuarea simptomelor menopauzei, mentinerea sanatatii inimii si protejarea celulelor impotriva procesului de oxidare. S-a ajuns astfel la concluzia ca nu s-a demonstrat relatia de cauza-efect intre consumul de produse pe baza de soia si beneficiile citate.

Intre timp au fost avansate ipoteze conform carora, departe de a proteja, consumul de prea mute proteine de soia poate fi daunator datorita efectului sau hormonal.

In 2003, Comisia Guvernului Englez privind toxicitatea a identificat 3 grupuri de persoane pentru care diverse evidente sugereaza existenta unui potential risc derivat dintr-un consum mai mare de soia : nou nascutii hraniti cu lapte de soia, persoanele ce au probleme cu tiroida (hipotiroida) si femeile diagnosticate cu cancer la san.

Prelucrarea industriala a soiei este o alta sursa de preocupare. In timp ce cateva alimente pe baza de soia, cum ar fi tofù, miso (n.td : un condiment traditional bucatriei asiatice), laptele de soia si iaurtul sunt putin tratate, proteinele pure de soia (ce se gasesc in salamurile vegetariene, in branza vegana, si in „carnea” vegetariana) se obtin prin extractia din faina de soia, extractie ce presupune spalarea fainei cu acid, in cisterne de aluminiu. Acest procedeu duce la cresterea posibilitatilor ca aluminiul (care este foarte nociv pentru creier si sistemul nervos) sa treaca in produs.

Un alt risc potential este dat de un solvent chimic (esano), ce intra in compozitia substantelor de lipit si a cimentului si care este folosit la extragerea uleiului din semintele de soia. Este cunoscut ca fiind o otrava pentru sistemul nervos uman. Ca urmare a repetatelor expuneri la aceasta substanta, persoanele vor avea simptomele specifice abuzului de solventi. Industria soiei afirma ca doar usoare urme din aceasta substanta trec in produsul finit.  Tot ca urmare a prelucrarii industriale se elibereaza si acidul glutamic care poate da reactii alergice.

In opinia U.S. Food and Drug Adiministration, soia este una dintre cele opt substante (cele mai comune) considerate alergice, din alimente. De subliniat ca soia in sine nu reprezinta o problema cat faptul ca in produsele prelucrate, obtinute din soia, se adauga alte substante, nocive. Faptul ca proteinele obtinute din soia sunt de culoare deschisa, lipsite de miros si aproape fara gust, multi fabricanti folosesc indulcitori, arome artificiale, sare si coloranti pentru a face produsele lor cat mai atragatoare.

            Traducere,

                 Mihaela Fidiuc