Informatii Cenzurate

Dincolo de adevarul oficial

Riscurile mortale ale alimentelor OGM

Riscurile mortale ascunse in mancare

recenzie de Marcello Pamio la cartea “Il veleno nel piatto” de Marie Monique, ed. Feltrinelli

http://www.disinformazione.it/chimica_nel_piatto.htm

Nu s-a mai intamplat niciodata pana acum.

De-a lungul istoriei plurimilenare, omul a fost intoteauna in mijlocul naturii, incercand pe cat ii sta in putinta sa respecte rolul basilar al vietii.

In zilele noaste in schimb, ne-am indepartat atat de mult de Natura incat traim “cufundati” in chimia de sinteza, adica in “anti-natura” ca sa spunem asa.

In mai putin de un secol, mai mult de 105.000 de substante chimice au fost raspandite in mediu inconjurator de catre industrii. Multe din acestea sunt cancerigene, creaza malformatii la fetusi si modificari in AND. Le respiram, le bem, le mancam in fiecare zi si ca si cum n-ar fi de ajuns le mai si fumam si le intindem pe piele.

Care e rezultatul acestei nebunii?   Cresterea exponentiala a tuturor bolilor cornice, degenerative, tumorale si autoimunitare.

Cheltuielile privind sanatatea la nivel national ( se vorbeste de Italia- n.td) , mai precis piata medicamentelor, creste in fiecare an vazand cu ochii: in 2011 a ajuns uimitoarea cifra de 26,3 miliarde de euro. Fiecare cetatean Italian cheltuie deci in medie pe an 434 euro pentru a se otravi. La fel si in cazul tumorilor : in 2011 in tara noastra au fost diagnosticate 360.000 cazuri de noi tumori maligna , adica 1000 de noi tumori pe zi, fara sa se ia in calcul tumorile epiteliale. Tumoarea cea mai frecventa atat la barbati cat si la femei este cea de colon, cu aproape 50.000 de cazuri noi pe an.

Pielea si intestinul sunt organele cele mai afectate de tumori.

Pielea este primul nostru organ in contact direct cu mediul extern si deci cu otravurile din jur. Colon-rectul este organul care acumuleaza si ar trebui sa elimine otravurile si toxinele autoproduse prin stilul nostru de viata .

Conform ISTAT (Institutul national de statistica Italian), decesele din cauza tumorilor in 2007 au fost de 172.000 ( 30% ) din cele peste 572.000 de decese totale inregistrate in acel an. Cele din cauze cardio-vasculare au fost de 223.000 (39%) . Ceea ce ar confirma ca prima cauza a deceselor ar fi problemele cardio-circulatorii. Dar nu este asa.   Cand o persoana, mai ales de o anumita varsta, moare in spital, se certifica decesul din cauza stopului cardiocirculator sau respirator si acest fapt duce la umflarea statisticilor. Daca luam in considerare acest artificiu matematic, rezulta ca de fapt cancerul este prima cauza de deces cel putin in lumea occidentala. Este clar ca lumina zilei ca, chimia joaca in toate acestea un rol fundamental.

Dioxinele din farfurie

Cercetarea, care a durat 10 ani, a examinat 27 de campioane de alimente (intre care lapte, peste, carne, paine, ulei de masline si sucuri de portocale) produse de firme cunoscute si care se gasesc in mod normal in supermarket-uri, relevand prezenta a 119 substante contaminante, intre care si dioxinele cancerigene.

Aceasta e doar una dinte atatea alte cercetari care demonstreaza, cu date certe cum astazi, datorita industrializarii mortificante a vietii, mancam kilograme de substante chimice otravitoare si cancerigene in fiecare an.

Istoria pesticidelor

Pesticidele sunt singurele produse chimice concepute de om si eliberate in mod intentionat in mediu inconjurator cu scopul de a ucide sau deteriora alte organisme vii.

Toata marea familie a pesticidelor se identifica prin sufixul “cida” (erbicide, fungicide, etc) ce deriva din latinul “coedere”, care inseamna a ucide, a dobori. Aceste pesticide, conform etimologiei sunt exterminatori ai “pesti” ( din engl. “pest” : animal, insecta sau planta nociva si din latinul “pestis” care indica un flagel, o boala contagioasa.)

Iata de ce in lumea industriala, se evita cu foarte mare atentie de a se vorbi de pesticide, preferandu-se expresia “produse fitosanitare”, sau “produse fitofarmaceutice”

Substituirea termenului corect si real de “pesticide” cu cel de  “fitofarmaceutice” nu e numai un joc de prestigiu semantic care ii face increzatori pe toti, dar tinteste tocmai sa insele intai pe cultivatori si apoi pe noi,consumatorii.

Utilizarea pesticidelor e consemnata inca din antichitate dar, pana in sec.al- XX-lea, acestea erau derivate di compusi minerali sau vegetali de origine naturala ( plumb, sulf, tabac, frunze de neem, etc) Astazi insa folosim derivati cancerigeni din petrol….   Pesticidele cunoscura un salt inainte datorita chimiei anorganice din sec.al XIX-lea, dar au trebuit sa astepte Marele Razboi pentru a fi puse bazele productiei lor in masa, si aceasta datorita dezvoltarii chimiei organice.

Pesticidele, chimioterapia si razboiul chimic au un singur tata : Fritz Haber.

Originea istorica a pesticidelor si a chimioterapiei este strans legata de razboiul chimic, a carui paternitate este atribuita germanului Fritz Haber, care a lucrat la procesul de fixare al azotului din atmosfera care a stat apoi la baza productiei faimoaselor concime chimice azotate, dar si a explozivilor.

La declansarea razboiului , lui Heber, care era la conducerea prestigiosului “Kaiser Wilhelm Institute” din Berlin, i se cere sa-si aduca contributia la confictul belic. Misiunea sa era aceea de a dezvolta un gaz nociv.

Dar dupa cum se stie, business is business, iar munca este munca, asa ca Heber isi continua cercetarea ca si cu cum nimic nu s-ar fi intamplat.

Pentru Aliati, care intre timp se inzestrasera cu masti antigaz, clorul nu mai era o problema, asa ca Heber puse la punct fosgénul, constituit dintr-un amestec intre diclor si monoxid de carbon. Mai putin iritant pentru nas si gat decat clorul dar era cea mai letala arma chimica preparata la Berlin, pentru ca ataca violent plamanii umplandu-i de acid clorhidric.

Aceasta arma chimica continua sa fie utilizata pe scara larga ca si compus al pesticidelor si este si unul din componentele insecticidului sevin, care a stat la originea catastrofei mediului in Bhopal (in India- unde a avut loc cel mai dezastruos incident industrial la nivel mondial la o fabrica de pesticide- n.td) in decembrie 1984. ( estimarile oficiale au fost de putin peste 2000 de morti, dar cele neoficiale vorbesc de circa 8000 de morti in decurs de 2 saptamani si alte circa 8000 in timp, din cauza bolilor)

Spre sfarsitul razboiului cand victimele gazului ucigas ajunsera la zeci de mii, se lanseaza ultima descoperire : gazul iperita sau “mustard” (mustar), care a luat numele de la localitatea in care a fost experimentat prima oara- Ypres in Belgia. Efectele gazului mustard sunt teribile : provoaca pe intinderi mari de piele vezicule (basici), arde corneea provocand orbirea permanenta si ataca maduva spinarii producand leucemia.

 Tocmai distrugerea maduvei, va da imboldul de plecare spre “marea” cercetare medicala pentru dezvoltarea produsului favorit al oncologiei : chimioterapia.

Cercetarile lui Fritz Haber, dupa armistitiu, il costa inscrierea sa pe lista criminalilor de razboi si din acest motiv se refugiè in Elvetia pana cand in 1920 primi chiar premiul Nobel pentru chimie. Ironia sortii a fost ca Haber era evreu si a fost si inventatorul gazului Zyclon-B, gaz folosit in lagarele de concentrare. El muri pe 29 ianuarie 1934 fara sa stie vreodata ca o parte a familiei sale va muri asfixiata de gazul pe care il inventase.

Legea lui Haber

In timp ce dezvolta aceste teribile arme, se dedica chiar si la a confrunta toxicitatea gazelor, formuland o lege care sa permita sa evalueze eficienta, sau mai exact, puterea lor letala.

Aceasta lege, folosita si azi, poarta numele sau, si exprima relatia ce exista intre concentratia unui gaz si timpul de expunere necesar pentru a provoca moartea unei fiinte.

Legea lui Haber a inspirat in mod direct crearea unuia dintre instrumentele cele mai crude din punct de vedere moral si mai absurd din punct de vedere stiintific, pentru evaluarea si gestionarea riscurilor chimice: “Doza letala -50” sau DL-50. Acest paradoxal indicator de toxicitate, masoara dozele de substanta chimica necesare pentru exterminarea unei jumatati din numarul animalelor folosite pentru experimente.

Organocloruri si DDT

Munca aceluiasi chimist german va deschide strada pentru producerea pe scara industriala a insecticidelor de sinteza, din care cel mai celebru este DDT (diclordifeniltricloroetan) care face parte din familia organocloruratilor- acestia sunt compusi chimici in care unul sau mai multi atomi de hidrogen sunt substituiti de atomi de clor, formand o structura stabila.

 Sintetizat prima data in 1874 de chimistul Othmar Zeidler, DDT-ul a ramas intr-un sertar pana in 1939 cand chimistul elvetian Paul Muller, angajat la Geigy ( azi Syngenta) ii descoperi proprietatile sale insecticide. In timp record, noua ani dupa aceea, primi pentru aceasta mare descoperire premiul Nobel pentru medicina.

Imediat dupa al II lea Razboi Mondial, DDT-ul este celebru pe tot globul ca insecticidul miraculos. Acesta va fi “mana cereasca” pentru industria chimica, in frunte cu MONSANTO si Dow Chemical care, din 1950 pana in 1980 au revarsat in lume 40.000 tone de insecticid. Numai in 1963 productia atinsese 82.000 de tone.

Inainte de interzicerea sa, in 1972, in USA fusesera imprastiate 675.000 tone de DDT. Cu toate ca este clasificat de catre OMS (Organizatia Mondiala a Sanatatii) ca “ periculozitate medie”, efectele sale pe termen lung sunt dezastruoase : perturbator endocrin, tumori, malformatii congenitale, afectarea functiilor de reproducere,etc.

Organofosforice

O a doua categorie de insecticide isi face aparitia dupa al II lea Razboi Mondial: organofosforicele, a caror dezvoltare este legata tot de cercetarea militara a gazelor belice. (din timpul razboiului).

Aceste molecule sunt concepute sa atace sistemul nervos a insectelor si prezinta o toxicitate mult mai elevata decat cea a organocloruratilor. In aceasta extrem de periculoasa familie gasim : parathion, malathion, clorpirifos, sevin si sarin ( gaz creat in laboratoarele IG Farben, azi considerat de ONU :”arma de distrugere in masa”)

La inceputul anilor ’40, cercetatorii izolau hormonul care controla cresterea plantelor, reproducand sintetic molecula. Constatara ca injectand hormonul in doze mici se stimula cresterea plantei in timp ce in doze mari acesta provoca moartea plantei. Astfel creara doua erbicide care declansara o adevarata “revolutie agrara”. Este vorba despre acidul 2,4- diclorofenoxiacetic (2,4D) si                               2,4,5- triclorofenoxiacetic (2,4,5-D), doua molecule ce fac parte din grupa clorofenolilor.

Pentru a intelege mai bine cat sunt de periculoase aceste erbicide este bine de stiut ca amestecand aceste doua substante se obtine faimosul “agent portocaliu”, desfoliantul folosit de armata americana in razboiul din Vietnam. Din 13 ianuarie 1962 pana in 1971 au fost imprastiate cam 80 de milioane de litri de desfoliant

Care este azi situatia in Europa?

In fiecare an sunt imprastiate in mediu inconjurator 220 mii de tone de pesticide : 108 mii de tone de fungicide, 84 mii de tone de erbicide si 21 mii de tone de insecticide. Daca mai adaugam si 7 mii tone de “regulatori de crestere rezulta” cam jumate de kg. de substanta activa pe cap de cetatean european.

80% din substantele folosite cuprind in principal patru culturi, care reprezinta 40% din suprafetele totale cultivate : cerealele paioase, porumbul, rapita si vita de vie (una din plantatiile la care se folosesc cel mai mult chimicalele)

Ce provoaca in om toate aceste chimicale?

Evident depinde de expunere si de timpul de expunere .

Cele mai afectate sunt populatiile de agricultori, mai ales cultivatorii care sunt in contact direct cu aceste substante, fara a avea o corecta protectie, urmam apoi noi, consumatorii.

Daunele observate privesc in principal mucoasele si epiderma, cu iritatii, arsuri si eczeme; aparatul digestive;sistemul nervos; boli neurodegenerative cum ar fi boala Parkinson, miopatiile, cateva tipuri de cancer (la creier, pancreas,prostata,piele si plamani) si cele a sangelui; leucemie, limfom non Hodgkin.

Acest tip de limfom, in opinia Institutului national pentru cercetarea cancerului din Bethesada (USA), in 18 din 20 de

cazuri examinate a fost asociat cu erbicidele pe baza de acid fenoxiacetic, cu pesticidele organoclorurate si organofosforice.

Alte rezultate, ale Institutului din Rockville, indica pentru clorofenoli o supermortalitate in cazul a patru tipuri de cancer: limfoma NH, tumoare la creier, la prostata si la intestin.

Circa treizeci de studii epidemiologice au cercetat riscul tumorii la creier la agricultori si la majoritatea s-a evidentiat o crestere a riscului cu 30%. Tumoarea la creier este in crestere exponentiala, mai ales la nivel pediatric, lucru de neinchipuit cu cateva decenii in urma.

Insecticidul “Gaucho” si albinele

Produs de catre firma Bayer (substanta activa:  imidacloprid ) a facut miliarde de victime.

Este vorba de un insecticid sistemic ce este aplicat pe seminte si penetreaza planta prin intermediul limfei otravind parazitii sfeclei, florii soarelui sau porumbului. Din pacate otraveste si insectele intepatoare, cum ar fi albinele. Se estimeaza ca in Franta intre 1966 si 2000 au disparut 450.000 colonii de albine.

Unde ajung pesticidele?

Conform lui David Pimentel, profesor de Agricultura si stiinte aplicate, agentii nocivi isi ating tinta. Mai mult de 99,9% din pesticide migreaza in mediul inconjurator, atacand sanatatea publica, contaminand solul, apa, atmosfera ecosistemului.

In perioada ploilor, apele poarta in medie 2% dintr-un pesticid aplicat pe sol, foarte rar mai mult de 5-10 %. In “compensatie” s-au observat pierderi prin volatilizare de 80-90% din produsul aplicat, la cateva zile dupa tratament. Cu tratamentele din avion, se raspandeste datorita vantului pana la 50% din produs.

In concluzie majoritatea covarsitoare a acestor chimicale ucigase se regasesc in mediu si polueaza periculos solul, aerul, apa, intrand astfel in catena alimentara umana, amenintand sanatatea publica.

Cancerul, boala civilizatiei

Adoptarea cuvantului “cancer” ii este atribuita lui Hippocrate care, observand ramificatiile caracteristice tumorilor le asocié forma cu cea a unui rac (karkinos – in greaca) Cuvantul a fost apoi preluat in latina de medicul Celso la inceputul erei noastre.

Primul studiu sistematic privind raportul intre cancer si expunerea la substante poluante sau toxice ii apartine doctorului italian Bernardino Ramazzini . In 1700, acest profesor de medicina la Universitatea din Padova, publica “ De morbis artificium diatriba” (privind bolile la muncitori si de aceea a fost considerat tatal medicinei muncii) lucrare in care prezinta circa 30 de ramuri unde muncitorii sunt expusi riscului contractarii de boli profesionale, in mod particular la plamani. Sunt expusi riscului toti cei care lucreaza in contact cu carbuni, plumb, arsenic, sau metale, ca pictorii,geamgii,olari, tabacari,tesatori muncitori in ind. chimica, farmaceutica,etc.

Cresterea bolilor cornice si a imbatranirii

Evident ca, din punctul de vedere al industriei, cresterea numarului de boli, si in primul rand al cancerului, nu se datoreaza substantelor chimice pe care ei le produc si le imprastie pe planeta.

Unul din motivele cele mai uzate pentru a explica cresterea bolilor cornice este imbatranirea populatiei.

Desigur ca speranta de viata a crescut si deci sunt mai multi batrani ce se pot imbolnavi de cancer, dar ceea ce trebuie sa analizam este evolutia ratei de incidenta a cazurilor de cancer sau boli neurodegenerative pe diverse grupe de varsta. Si aici constatam ca rata de incidenta a diverselor tumori s-a dublat la persoanele peste 65 de ani.

Imbatranirea populatiei nu explica de ce in USA numarul femeilor si barbatilor cu tumoare la creier este de 5 ori mai mare decat in Japonia. Fara sa mai vorbim de tumorile la copii, a caror crestere nu poate fi atribuita, evident, cresterii sperantei de viata!

Cresterea incidentei cancerului se intalneste la toate grupele de varsta, mai ales la tineri, deci nu are absolut nici o legatura cu imbatranirea populatiei !

De exemplu, intre o femeie nascuta in 1953 si una nascuta in 1913, riscul de cancer la san s-a multiplicat de aproape 3 ori, in timp ce riscul de cancer la plamani s-a multiplicat de 5 ori.

Intre un barbat nascut in 1953 si unul nascut in 1913, riscul de cancer la prostate s-a multiplicat de 12 ori, in timp ce riscul de cancer la plamani este la fel.

Agentia Internationala de cercetare a cancerului (IARC) cu sediul la Lyon, a analizat 63 de registre europene privind cancerul si rezultatul a fost ca, in ultimi 30 de ani, cresterea anuala a incidentei a fost de 1% pentru grupa de varsta 0-14 ani si de 1,5% pentru adolescenti (15-19 ani)  Fenomenul se agraveaza de la deceniu la deceniu. Pentru copii rata creste de la 0,9% in perioada 1970 -1980, la 1,3% intre 1980-1990. Pentru adolescenti cresterea este de la 1,3% in perioada 1970-1980 la 1,8% intre 1980-1990.

Asa cum se arata in voluminosul raport de 889 de pagini intitulat “Cancers et Environnement”, tinand cont de mutatiile demografice, adica de cresterea si imbatranirea populatiei franceze, cresterea ratei de incidenta din 1980 pana in prezent a fost estimata la +35% la barbate si la +43% la femei !

Aceasta este trista realitate. In ciuda marilor si pretuitilor experti care in emisiunile televizate continua sa evanghelizeze turmele, repetand ca tumorile sunt in scadere, si aceasta in mod evident datorita medicinei si mai ales screening-ului de masa, realitatea este cu mult diversa : in ultimii 30 de ani tumorile au crescut in mod constant!

Pentru a fi si mai precisi, 9 sunt tumorile a caror incidenta NU a incetat de a creste in cursul ultimilor 25 de ani: cancerul la plamani, mezoteliomul, hemopatia maligna, tumorile cerebrale, cancerul la san, la ovare, la testicole, la prostata, si la tiroida.

Cancerul si stilul de viata

“Dupa calculele noastre, spune directorul IARC, doctorul Christopher P. Wild – intre 80% si 90% dintre tumori sunt legate de mediu si de stilul de viata”

Aceasta rezulta din studiile facute pe persoanele care migreaza de la o regiune a lumii la alta; acolo unde expunerea la poluantii chimici si stilul de viata variaza, subiectii adopta ca sa spunem asa modelul cancerigen a regiunilor in care s-au stabilit. Nu este mostenirea lor genetica care s-a schimbat ci mediul lor, deci se poate spune ca este vorba de epigenetica.

Rezultatul indica ca mediul are o functie primordiala in declansarea cancerului ! Nu este nici un dubiu, chimicalele otravesc in mod lent Natura si pe noi o data cu ea.

Cine controleaza industria chimica si farmaceutica?

La nivel mondial gigantii care controleaza sectorul chimic si agrar (Big Agro) sunt : Basf Agro SAS, Bayer CropScience, Dow AgroScience, DuPont, Monsanto e Syngenta.

Big Pharma e reprezentata de : Pfizer, Glaxo Smith Kline, Johnson & Johnson, Merck, Novartis, Astra Zeneca, Roche, Bristol-Myers Squibb, Wyeth (Pfizer), Abbott Labs.

“Big Pharma” reprezinta primele 10 corporatii din sectorul chimic si farmaceutic, adica industriile care la nivel mondial controleaza productia si vanzarea de otravuri legale : medicamente, vaccinuri si droguri.

Ceea ce nu toata lumea stie este ca Big Pharma si Big Agro sunt in legatura intre ele si gestionate de aceleasi figuri, de aceiasi bancheri internationali……

Pe de o parte ne otravesc in mod lent cu substantele chimice de sinteza, predispunandu-ne la toate bolile posibile si imaginabile si pe de alta parte ne “vindeca” tot cu substante chimice de sinteza…..

Nebunie ? Nu. Rezultatul e ca suntem din ce in ce mai bolnavi comparand cu trecutul si nu mai murim de batranete ci din cauza patologiilor degenerative si tumorale.

In tot acest sistem nebun (pentru noi, nu si pentru ei) industriile castiga mii de miliarde de dolari.

Nu exista nici un interes din partea industriilor, din partea institutiilor supranationale pentru controlul si salvarea sanatatii (FDA, EFSA, OMS,etc) din partea oamenilor politici ( vulgari si mizerabili lachei ai bancherilor) sa schimbe aceasta situatie.

Trebuie sa fim noi promotorii si sustinatorii schimbarii si aceasta este o obligatie morala fata de copii, de noi insine si fata de Natura in general.

         Traducere de

             Mihaela Fidiuc