Informatii Cenzurate

Dincolo de adevarul oficial

Psihopenitenciar

Psihopenitenciar

               de Salvatore Brizzi – articol preluat de pe site-ul     http://larinascitaitalica.com/psicopenitenziario/

Multi din cititorii mei stiu cat imi este de draga tema “psihopenitenciarului” si a Muncii de autoobservare ce este necesara sa fie pusa in practica pentru a te sustrage de la inflentele pe care acest fenomen le comporta. Asa cum se prezinta si in filmul “They live” -1988 de John Carpenter, toate fiintele umane sunt subiectul unei psihodetentii de care , in mod evident , nu sunt constiente. Unele grupuri supra-nationale, supra-religioase si supra- partidice se hranesc efectiv cu energia a miliarde de persoane, tinandu-le intr-un “stat de dependenta” folosindu-se de cunoscutul concept de “forme de gandire”

Inchisoarea noastra este una fara gratii. Ne nastem in interiorul unui sistem de gandire standardizat, care ne face in mod automat superficiali, lenesi, pesimisti, alarmisti, certareti si invidiosi pe cine are succes. Prin “sistem de gandire” nu inteleg idee politice sau religioase, ci ceva ce se coreleaza pe un plan mult mai profund : priveste modul nostru propriu de a percepe realitatea si a sti sa distingem ce este important si ce nu. Suntem superficiali si lenesi deoarece nu cercetam nimic din ceea ce ne este “servit” de TV, nu ne informam, nu citim ( un italian din doi nu citeste macar o carte intr-un an- statistica 2012 ; si in restul tarilor occidentale situatia este asemanatoare) Si totusi fiecare dintre noi, cand este intr-un bar, crede ca este in masura sa-si exprime in mod liber ideea politica. Fiecare din noi, chiar sub tortura, ar fi gata sa declare ca este liber sa aleaga cu cine sa sa voteze : cu “stanga” sau cu “dreapta” . Arma cea mai puternica in mana Sistemului, este capacitatea de a redirectiona atentia maselor – inclusiv a jurnalistilor si profesionalistilor politici, care, de constiinta de masa , nu se distaca deloc – catre subiecte de “fatada”, care stimuleaza emotiile dar care nu au nici o relevanta in ceea ce priveste capacitatea de a modifica Sistemul insusi. Atentia persoanelor este deviata gratie unei amenajari scenice, a unei piese de teatru perene, unde se “arunca” in fata spectatorilor subiecte ca : pensiile parlamentarilor, dispute privind constructia unui pod suspendat, a unei linii de cale ferate, a unor impozite, coruptia partidelor, evaziunea fiscala facuta de un barman ce nu a dat bonul fiscal, un “orb” prefacut care lua pensie de invaliditate, etc.

Scoala nu este locul unde poti sa pui intrebari adevarate si sa primesti raspunsuri adevarate, ci locul unde se verifica in mod constant daca esti in gradul de a repeta fidel ceea ce te-au invatat. Acest lucru determina ca modul tau de judecata sa fie adecvat cat mai repede a ceea ce de altfel se reveleaza a fi o insuportabila deformare de gandire de masa, evitand astfel ca tu sa poti in viitor sa creezi o bresa in Sistem, un punct interogativ real.

Imbibati inca de mici de o enorma cantitate de informatii, pierdem capacitatea de a discerne, de a gandi in profunditate. Sa discutam despre impozite si despre finantarea partidelor, cand originea crizei rezida in insasi mecanismul cu care se creeaza banii (problema suprematiei monetare) inseamna sa varuiesti fatada cand constructia sta sa se darame.

Euro a centrat ( n.td : si a dat si gol ! sic!) obiectivul sau : acela de a distruge natiunile europene in doar 10 ani. !   “ Ideea ca euro este un faliment, este in mod stupid falsa, euro provoaca situatia pentru care a fost conceput de creatorul sau si de acei 1% dintre oligarhi care l-au impus” Asa a scris jurnalistul american Greg Palast in “Guradian” din 26 iunie 2012, amintind ca “creatorul”, Robert Mundell, a vazut tot timpul “creatura” sa ( euro) ca arma oligarhiei planetare care ar arunca in aer norme si reglementari privind munca.
Palast spune urmatoarele, privind planul lui Mundell :   “ Euro incepe cu adevarat sa-si indeplineasca sarcina sa in timp de criza, intr-adevar moneda unica si supranationala inlatura guvernelor posibiltatea de a folosi politici de credit si fiscale in masura sa ne ajute sa iesim din criza, intrucat pune politicile monetare in afara zonei de influenta a politicienilor nationali (alesi) si fara aceste prerogative, unicul mod pe care il au guvernele pentru a incerca sa mentina locurile de munca , este acela de a reduce regulile si drepturile ce le au societatile si muncitorii, totul in numele concurentei.”

“Cand criza musca, atunci natiunilor le ramane putine de facut, doar liberalizare, privatizare, desfiintarea regulilor, si mai ales distrugerea binefacerilor garantate de Stat pentru populatie” Cu alte cuvinte, pe de o parte bunurile si intreprinderile Statului sunt lichidate si vandute privatilor, iar pe de alta parte nu mai sunt bani pentru serviciile in favoarea cetatenilor: spitalele functioneaza din ce in ce mai rau, strazile oraselor sunt pline de gauri care nu mai sunt acoperite, politia trebuie sa dea mai multe amenzi, mijloacele de transport sunt deteriorate si totdeauna putine la numar, si asa mai departe….totul justificat de faptul ca “nu mai sunt bani” .

Vreau sa inchei cu frumoasele cuvinte ale Deborei Bili, care pe blogsfere scrie:

“ In imaginatie, dictatorul are o fata urata, impune ideile sale poporului cu ajutorul armatei si arunca in disidentii in carcera sai ii supune torturii. Azi nu mai este deloc nevoie de asa ceva : dictatorul nu are o identitate (nume si prenume) , se ascunde intr-o masa amorfa de obscuri birocrati. Armata de care se serveste? Presa, media, si politicienii satisfacuti sau corupti. Arma principala ? “Shock economy”, evenimente ce terorizeaza cetatenii si care ii determina sa accepte orice masura nefasta care pare “indispensabila” . Disidentii ? Nici o problema : sunt lasati sa latre pe terenul ingradit al Internetului, ce rau pot sa faca ? O dictatura a carei scop este saracirea generalizata si controlul derivat de la aceasta, nu are nevoie sa traga macar un foc : ne predam singuri fara sa suflam”

“Europa este o dictatura, trebuie sa iesim din ea cat mai repede cu putinta. Fara sa ne intrebam ce se va intampla cu factura de la lumina sau cu creditul pentru casa, pentru ca ne vor lasa fara lumina si fara casa. Suntem in mana unor nebuni furiosi si singura cale este sa scapam de ei, dificultatile succesive le vom face fata dupa aceea, ne vom gandi atunci la ele… Asa cum scria Bagnai in cartea sa “ Apusul Europei” : “ cand partizanii au fugit in munti nu s-au preocupat de inflatie, de scaderea puterii de cumparare sau de imprumutul facut in euro. Cand este cazul sa luptam, luptam –indiferent de pret. “

     Traducere de
Mihaela Fidiuc